Atentia publicului poate fi aleasa prin diverse mijloace ca : jocuri de cuvinte, de dverse tipuri care dau o nota de relaxare si umor, povestea cu final neasteptat, folosirea unui cuvant polisemanitc, etc. Cu ajutorul verbului se creaza senatia de dinamism. Cele mai multe reclame utilizeaza imparativul, prin indemnuri si sfaturi catre receptor. Genul acesta de reclame sunt considerate agresive si sunt inc foarte des intalnite in SUA.
Folosirea atât de fecventă a imperativului se poate explica prin multiplele semnificaţii pe care le poate avea: invitaţie, sugestie, sfat, ordin. Ales corect, adică raportat corespunzător la destinatar, poate asigura un prim contact reuşit al receptorului cu textul publicitar.
Atât reclamele audio, cât şi cele video au marele avantaj de a sugera calităţile deosebite ale produsului prin efecte sonore (exclamaţii), mimică, compensând astfel imposibilitatea de a da mai multe amănunte. Fundalul sonor al unei reclame este foarte important. După cum reiese, toate „componentele unei reclame trebuie să ţină cont de produsul promovat şi de personalitatea receptorului de a reacţiona într-un mod (pozitiv din perspectiva sponsorului) la respectiva formă de prezentare a mesajului publicitar. Publicitatea costă bani. Banii trebuie să fie cheltuiţi corespunzător, ceea ce înseamnă că trebuie cheltuiţi cu acurateţe. O greşeală în eficienţă este o pierdere în buget. Iar eficienţa înseamnă găsirea mesajului în forma corectă pentru publicul corespunzător. Publicitatea este echivalentă cu comunicarea. Alegerea ţintei stă la baza procesului comunicării. Uneori acest lucru este simplu, alteori ţinta este dificil de determinat - şi uneori chiar imposibil de determinat. Aceasta face din publicitate o artă şi o ştiinţă. Producătorul reclamelor are ca scop prioritar să atragă atenţia, să iasă în faţă, să aibă ceva relevant de spus. Reclamele trebuie să acţioneze rapid şi simplu.
Conceptul reprezintă centrul mesajului - ideea din spatele mesajului. Conceptele pot lua multe forme. Unele sunt vizuale, altele verbale, unele spun totul, altele fac doar aluzii, unele folosesc demonstraţii, şi unele folosesc persoane sau personaje.
Există multe imagini culturale şi mituri generale sau specifice prelucrate în reclamă, pentru că emiţătorul unui astfel de mesaj publicitar ştie exact la ce se face referinţă şi ce valoare are acel lucru pentru receptor. Un element component al culturii unei persoane este lectura. Textul publicitar face uneori apel la această „bază de date comune . Însă bagajul acumulat în acest domeniu variază de la o persoană la alta. Totuşi se pot trasa şi teorii comune mai multor indivizi. Acum intervine intertextualitatea. Foarte folosite ca intertexte publicitare, sunt pastişa, parodia şi citatul. Acestea pot face trimitere la texte sau modele de texte preexistente. Proverbe, basme, versuri celebre, expresii culturale - toate acestea alcătuiesc un univers cultural care-l „seduce pe receptor şi-l delectează, evitând monotonia ce ar putea apărea în astfel de texte, preponderent comerciale.
Se poate observa ca aceasta metoda duce la o selectare a destinatarilor, si sunt in avantaj cei cu un nivel de cnostinte mai ridicat. Cu toate acestea in cazul unui receptor neavizat, informatia este perceputa dar valoarea sa expresiva este mai mica.